IV. CLUBUL BILDERBERG

Clubul Bilderberg este alcatuit din persoane influente care se intalnesc anual in secret, pentru a discuta problemele aflate la ordinea zilei. Multi dintre cercetatorii care au suspiciuni cu privire la activitatea lor afirma ca acestia conspira pentru a fabrica si a controla evenimentele mondiale. La fel ca in cazul Comisiei Trilaterale si al Consiliului pentru Relatii Externe, membrii Clubului Bilderberg sunt adesea membri in cate unul sau doua din aceste grupuri.

Aceasta organizatie ultrasecreta a luat nastere oficial la inceputul anilor 50 ai secolului XX, ca urmare a unui sir de intalniri neoficiale, desfasurate intre membrii elitei europene in anii 40. De pe urma acestor intalniri a aparut ideea desfasurarii unor intruniri regulate, la care sa ia parte afaceristi, politicieni, bancheri, educatori, proprietari de mijloace de informare in masa si directori ai acestora, lideri militari importanti de pe glob.

De obicei, Clubul Bilderberg se intruneste o data pe an iar activitatile lui poarta pecetea secretului total, in ciuda faptului ca la ele participa ziaristi de seama din mass-media intenationala. Cu toate ca grupul afirma ca nu tine decat discutii de informare privitoare la evolutia afacerilor mondiale, exista dovezi conform carora recomandarile sale se transforma adesea in politici oficiale. De altfel, conceptul privitor la unificarea Europei sub o conducere centralizata se transforma in realitate si datorita eforturilor depuse de membrii Clubului Bilderberg.

Intrebarea fireasca pe care ne-o repetam permanent este ca din ce in ce mai mult se prefigureaza paradigmatic faptul ca nimic din ceea ce ni se intampla nu este intamplator. Oare si actuala criza economica mondiala este fabricata in laboratoarele acestor grupuri superelitiste?

Ce ne va aduce oare viitoul? Sau ne vom lamenta sa afirmam cum a declarat candava Charles de Gaule ca "viitorul dureaza mult".

III. CONSILIUL PENTRU RELATII EXTERNE

Acesta a luat nastere in timpul Primului Razboi Mondial. In 1917, la New York, un grup de 100 de oameni importanti s-au adunat pentru a discuta despre cum va arata lumea postbelica. Autointitulandu-se "Examinatorii", acestia au facut planuri privitoare la incheierea unui acord de pace, care in final s-au transformat in planul de pace a lui Wilson, format din 14 puncte care avea caracter globalist solicitau inlaturarea "tuturor barierelor" din calea schimburilor economice dintre state, "egalitatea conditiilor de schimb" si constituirea unei "asociatii generale a natiunilor".

Oficial Consiliul a fost infiintat in data de 21 iulie 1921 pe fundamentul unui club newyorkez lipsit de stralucire, care purta acelasi nume si care fusese creat in 1918 de niste bancheri si avocati importanti, ca loc de discutii privind comertul si finantele internationale.

Articolul II din statutul noului Consiliu pentru Relatii Externe prevedea ca oricine ar fi dezvaluit detalii de la intalnirile acestei organizatii, incalcand regulamentul, putea fi exclus din randurile membrilor, ceea ce definea institutia ca fiind o societate secreta.

Astazi organizatia numara peste 3000 de membri, incluzand liderii cu cea mai mare influenta din domeniul financiar, comercial, al comunicatiilor si academic. Fondurile provin de la corporatii importante precum Xerox, General Motors, Texaco, etc.

Consiliul pentru Relatii Externe a jucat un rol-cheie in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar ziaristul Anthony Lucas scria: "Din 1945 pana la mijlocul anilor 60, membrii Consiliului s-au aflat in linia intaia a activismului globalist american".

In declaratia de misiune din 1997, reprezentantii Consiliului pentru Relatii Externe declarau ca ei reprezinta "o organizatie si un grup de studiu ce-si educa membrii si personalul pentru a-si servi natiunea, dand idei pentru o lume mai buna si mai sigura".

Criticii organizatiei pun la indoiala veridicitatea acestui scop, remarcand ca institutia a fost implicata in desfasurarea fiecarui conflict al secolului XX. Multi scriitori vad aceasta organizatie ca pe un grup ce vrea sa dobandeasca dominatia asupra lumii prin intermediul corporatiilor multinationale, al tratatelor internationale si al unui guvern mondial.

Oare sa intelegem ca ceea ce ni se intampla in aceasta lume superglobalizata nu este un curs firesc al evenimentelor, existand un grup elitist care le provoaca?

II. COMISIA TRILATERALA

Planul de intemeiere a unei comisii trilaterale a natiunilor a fost prezentata pentru prima oara in timpul unei intruniri a Clubului Bilderberg desfasurata in aprilie 1972 cu scopul de promovare a unei mai stranse cooperari intre Europa Occidentala, Japonia si America de Nord, in probleme de interes comun.
Actul oficial de nastere a Comisiei Trilaterale a avut loc la 1 iulie 1973 avandu-l ca presedinte pe David Rockfeller si un numar total de 300 de membri, alesi cu mare atentie.
Membrii fondatori intrezareau profetic aparitia unei societati "modelate din punct de vedere cultural, psihologic, social si economic de impactul tehnologiei si al electronicii, mai cu seama in domeniul comunicatiilor si al informaticii", declarand ca "...ideea de suveranitate nationala nu mai este una viabila din punct de vedere politic..." In acelasi timp, se facea urmatorul rationament: "Obiectivul modelarii unei comunitati de tari dezvoltate este mai putin ambitios, dar mai usor de atins decat cel de a forma un guvern mondial"
Comisia Trilaterala are sedii la New York, Paris si Tokio, conducerea fiind asigurata se un comitet executiv format din 35 de persoane. Comisia se intruneste o data la noua luni, prin rotatie, intr-una din cele trei regiuni, iar finantarea este asigurata din donatii de la unele fundatii scutite de impozite.
Treptat, pe agenda de lucru a Comisiei globalizarea a ocupat un loc de frunte, promovand constant ideea instaurarii unui guvern mondial drept forma ideala de conducere a destinului omenirii.
De-a lungul timpului, membri ai Comisiei Trilaterale au detinut functii de raspundere in administratie, ministrii, secretari de stat, consilieri prezidentiali, etc, creindu-se suspiciuni referitoare la faptul ca o super-elita incearca sa domine intreaga lume.
In ciuda multor dezmintiri publice, Comisia Trilaterala este cu siguranta o societate secreta, deoarece intrunirile ei nu sunt deschise publicului, ceea ce atesta faptul ca ea reprezinta o prelungire a unei organizatii si mai secrete, Consiliul pentru Relatii Externe, deoarece toti cei opt reprezentanti nord-americani prezenti la sedinta de constituire a Comisiei Trilaterale erau membri ai Comisiei pentru Relatii Externe.

SOCIETATILE SECRETE I.Conspiratia

De multe ori, ca unul dintre milioanele de oameni care urmaresc jurnalele de stiri transmise zilnic la televiziune, m-am intrebat mirata: "Ce se petrece in lumea aceasta?", "Cine suntem, de unde ne tragem si incotro ne indreptam?", "Cine conduce lumea spre acest haos parca dirijat si indelung planificat?", "Cum poate cineva sa deosebeasca adevarul de minciuna sau faptele importante de cele nesemnificative?", "Oare acum sunt in desfasurare conspiratii care ne afecteaza pe toti?".

De altfel, ideea de conspiratie a reprezentat multa vreme un subiect intangibil in tarile democratice, mass-media conitionand marele public sa creada ca nu exista conspiratii impotriva intereselor generale decat in tarile bananiere sau in cele comuniste. Dca in limba latina cuvantul conspiratie inseamna "a respira impreuna, a actiona sau a gandi in armonie", in epoca actuala cuvantul conspiratie a dobandit o conotatie sinistra - "a planui in secret comiterea unor fapte ilegale" sau "aplanui in secret".

Realitatea este, insa, ca pastrarea secretului reprezinta liantul care sew regaseste in intreaga istorie a omenirii. Exista secrete atat ale indivizilor cat si ale grupurilor sociale sau ale institutiilor(biserica, autoritatile statului). Exista secrete de natura politica, de natura financiara, comerciala sau militara. Astfel, suntem convinsi ca cheia unei conspiratii o reprezinta scopul in care se pasteaza secretul.

Potrivit publicistului Stewart Alsop, cunoasterea inseamna putere, iar puterea este bunul cel mai de pret al guvernantilor. Asa ca, oricine cunoaste secretele controleaza raspandirea continutului acestora si, prin urmare, detine puterea, iar multi dintre contemporanii nostri considera ca doar cateva organizatii controleaza cea mai mare parte a informatiilor.

Din aceste considerente, mi-am propus ca pe parcursul a 3-4 episoade sa aduc in atentie cateva organizatii, aparent secrete, care mi-au atras atentia asupra termenului de conspiratie si anume, Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe si Clubul Bilderberg.

Va urma

MASURI LA INDIGO

In sedinta din seara zilei de 17 ianuarie 1933, Guvernul PNT, condus de Alexandru Vaida Voievod, ca raspuns la criza economica si sociala prin care trecea Romania de patru ani, hotaraste reducerea salariilor bugetarilor pe o perioada de trei luni in procent de 10-12%. Exceptie fac de la aceasta masura salariile magistratilor si militarilor.

Aceasta masura de austeritate prevazuta de Planul de la Geneva, un fel de acord cu FMI de astazi, urma sa fie semnat pe 28 ianuarie 1933 si avea sa loveasca, printre altii, pe salariatii de la Atelierele Grivita. Dar nu numai pe acesti salariati ci in general toate categoriile de bugetari a caror situatie era complicata si de o administratie pe cat de ineficienta, pe atat de corupta.

Era de asteptat ca muncitorii de la Grivita sa se revolte, iar in decurs de cateva zile un balamuc de proportii pune stapanire pe Bucurestiul de dincolo de Podul Grant.

Finalul este dramatic: organele de represiune intervin in forta si produc 4 morti, 40 de raniti grav si multi raniti, iar Guvernul, cu un bilant sinistru in plan economic si social, avea sa fie demis.

Astazi, la 77 de ani distanta, Guvernul Romaniei, aflat intr-o grava disolutie la marile provocari economice si sociale cu care se confrunta romanii, ia o masura sinistra, intocmai celei luate de Guvernul Vaida Voievod in anul 1933 - reducerea drastica a salariilor bugetarilor, a pensiilor si alte masuri cinice de reducere a cheltuielilor in sectorul bugetar.

Nemultumirile celor afectati se amplifica pe zi ce trece, fiind anuntat pe 19 mai 2010 un mare miting in capitala a Confederatiilor Sindicale.

Ce va urma, oare?

NOUL DRUM AL MATASII DE MARE VITEZA

Un exemplu de noua ofensiva a economiilor emergente in plan regional si global ni-l ofera China, care are un mare plan feroviar - pentru 550 miliarde de euro, peste 80.000 de kilometri de cai ferate ar urma sa lege Londra de Singapore, via Beijing. Acest proiect impresionant ca grandoare si resurse alocate, va consacra China drept nodul economic esential al Asiei. Strategia geo-feroviara a Beijingului prevede a se intinde pe trei axe:

• Kunming (capitala provinciei Yunan, din sud-estul Chinei) - Singapore;
• Urumqi (capitala provinciei nord-estice Xinjiang) - Germania;
• Heilongjiang - Europa de Est, via Rusia.

Dincolo de implicatiile economice acest proiect sub coordonarea Chinei are puternice implicatii geopolitice. Potrivit declaratiilor oficialilor chinezi, ruta principala a retelei va urma destinatia Beijing-Londra, distanta care ar urma sa fie parcursa in doua zile, dar nu mai devreme de anul 2025. Insa, unul din scopurile esenyiale ale acestei rute este conectarea Chinei la resursele din Asia Centrala, dar si facilitarea conectarii unor state precum Tadjikistanul sau Kirghistanul la propria integrare in economia globala.

Pentu a influenta participarea la proiect a statelor din regiune, China a propus sistemul "tehnologie contra resurse", prin care platile pentru constructia caii ferate pot fi facute in materii prime si nu in bani.

Ofensiva chineza este, de altfel, atent urmarita si de Moscova, dar si de Washington, a caror influenta regionala a cunoscut in ultimii ani ani un declin direct proportional cu cresterea influentei chineze.

Astfel, prin interconectarea pietelor europene cu cele asiatice, China urmareste si sa-si asigure accesul la resursele Asiei Centrale, fiind tot mai aproape de rolul pe care doreste sa si-l asume in plan regional si global.

MILITAR IN IRAK

Am avut ocazia zilele trecute sa discut cu reprezentanti ai fortelor terestre romane despre angajamentele internationale asumate de Romania si in pincipal despre prezenta fortelor terestre romane in teatrele de operatii. Am aflat astfel ca in baza angajamentelor asumate de Romania, fortele terestre, sub egida NATO, UE, ONU si in cadrul Coalitiei Internationale de Lupta impotriva Terorismului desfasoara misiuni de aparare colectiva; in sprijinul pacii; impotriva terorismului; individuale de observare si monitorizare. In contextul generat de statutul de membru al aliantei euroatlantice, fortele terestre au fost angajate in operatii in Irak, Afganistan, Somalia, Angola, Balcanii de Vest.

Totusi, in spatele unor liste de nume de militari se afla povestea, dorintele, temerile si mai ales conditiile de viata ale fiecaruia.

Am participat ieri la o conferinta tinuta de Adelin Petrisor la Facultatea de Jurnalism, despre jurnalismul de razboi, unde am vizionat un reportaj din 2008 realizat de acesta, despre militarii din linia intai, localizati in cartierul Sadr City din Bagdad, Irak, care mi-a intarit convingerea ca stim prea putine despre oamenii care se afla in cele mai pericoalase zone de pe Glob.

Acolo e o alta lume, cu reguli instituite atat de militarii NATO, cat si de autoritatile locale. Pentru fostele militii siite, insa, nu exista reguli.

Pericolul ii determina pe militarii din linia I sa stea la subsolul cladirilor pentru ca asta e cea mai sigura zona. In caldura greu de suportat, mananca conserve fara gust, reci, care trebuie sa le asigure caloriile necesare. Nu au unde sa faca dus si sunt adesea invadati de insecte. Ofensiva militiilor siite poate incepe oricand si de aceea pauzele militarilor NATO sunt numai niste momente de relaxare care pot fi spulberate oricand si pentru care trebuie sa fie pregatiti in orice moment, cu arme, echipament, curaj si concentrare. In Sadr City orice om poate fi un pericol, orice vestmant poate ascunde o arma.

Urmele razboiului raman pe fetele ridate si maturizate inainte de vreme ale militarilor care merg acolo sau pe corpurile lor schilodite. Altora, insa, razboiul le ia dreptul de a-si vedea pentru pima data copilul.

Razboiul modern nu mai e o lupta fatisa pentru pamant. E o lupta intre ideologii, intre religii; e o lupta pentru petrol, pentru suprematie, pentru control.