Planul de intemeiere a unei comisii trilaterale a natiunilor a fost prezentata pentru prima oara in timpul unei intruniri a Clubului Bilderberg desfasurata in aprilie 1972 cu scopul de promovare a unei mai stranse cooperari intre Europa Occidentala, Japonia si America de Nord, in probleme de interes comun.
Actul oficial de nastere a Comisiei Trilaterale a avut loc la 1 iulie 1973 avandu-l ca presedinte pe David Rockfeller si un numar total de 300 de membri, alesi cu mare atentie.
Membrii fondatori intrezareau profetic aparitia unei societati "modelate din punct de vedere cultural, psihologic, social si economic de impactul tehnologiei si al electronicii, mai cu seama in domeniul comunicatiilor si al informaticii", declarand ca "...ideea de suveranitate nationala nu mai este una viabila din punct de vedere politic..." In acelasi timp, se facea urmatorul rationament: "Obiectivul modelarii unei comunitati de tari dezvoltate este mai putin ambitios, dar mai usor de atins decat cel de a forma un guvern mondial"
Comisia Trilaterala are sedii la New York, Paris si Tokio, conducerea fiind asigurata se un comitet executiv format din 35 de persoane. Comisia se intruneste o data la noua luni, prin rotatie, intr-una din cele trei regiuni, iar finantarea este asigurata din donatii de la unele fundatii scutite de impozite.
Treptat, pe agenda de lucru a Comisiei globalizarea a ocupat un loc de frunte, promovand constant ideea instaurarii unui guvern mondial drept forma ideala de conducere a destinului omenirii.
De-a lungul timpului, membri ai Comisiei Trilaterale au detinut functii de raspundere in administratie, ministrii, secretari de stat, consilieri prezidentiali, etc, creindu-se suspiciuni referitoare la faptul ca o super-elita incearca sa domine intreaga lume.
In ciuda multor dezmintiri publice, Comisia Trilaterala este cu siguranta o societate secreta, deoarece intrunirile ei nu sunt deschise publicului, ceea ce atesta faptul ca ea reprezinta o prelungire a unei organizatii si mai secrete, Consiliul pentru Relatii Externe, deoarece toti cei opt reprezentanti nord-americani prezenti la sedinta de constituire a Comisiei Trilaterale erau membri ai Comisiei pentru Relatii Externe.
Actul oficial de nastere a Comisiei Trilaterale a avut loc la 1 iulie 1973 avandu-l ca presedinte pe David Rockfeller si un numar total de 300 de membri, alesi cu mare atentie.
Membrii fondatori intrezareau profetic aparitia unei societati "modelate din punct de vedere cultural, psihologic, social si economic de impactul tehnologiei si al electronicii, mai cu seama in domeniul comunicatiilor si al informaticii", declarand ca "...ideea de suveranitate nationala nu mai este una viabila din punct de vedere politic..." In acelasi timp, se facea urmatorul rationament: "Obiectivul modelarii unei comunitati de tari dezvoltate este mai putin ambitios, dar mai usor de atins decat cel de a forma un guvern mondial"
Comisia Trilaterala are sedii la New York, Paris si Tokio, conducerea fiind asigurata se un comitet executiv format din 35 de persoane. Comisia se intruneste o data la noua luni, prin rotatie, intr-una din cele trei regiuni, iar finantarea este asigurata din donatii de la unele fundatii scutite de impozite.
Treptat, pe agenda de lucru a Comisiei globalizarea a ocupat un loc de frunte, promovand constant ideea instaurarii unui guvern mondial drept forma ideala de conducere a destinului omenirii.
De-a lungul timpului, membri ai Comisiei Trilaterale au detinut functii de raspundere in administratie, ministrii, secretari de stat, consilieri prezidentiali, etc, creindu-se suspiciuni referitoare la faptul ca o super-elita incearca sa domine intreaga lume.
In ciuda multor dezmintiri publice, Comisia Trilaterala este cu siguranta o societate secreta, deoarece intrunirile ei nu sunt deschise publicului, ceea ce atesta faptul ca ea reprezinta o prelungire a unei organizatii si mai secrete, Consiliul pentru Relatii Externe, deoarece toti cei opt reprezentanti nord-americani prezenti la sedinta de constituire a Comisiei Trilaterale erau membri ai Comisiei pentru Relatii Externe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu