Acesta a luat nastere in timpul Primului Razboi Mondial. In 1917, la New York, un grup de 100 de oameni importanti s-au adunat pentru a discuta despre cum va arata lumea postbelica. Autointitulandu-se "Examinatorii", acestia au facut planuri privitoare la incheierea unui acord de pace, care in final s-au transformat in planul de pace a lui Wilson, format din 14 puncte care avea caracter globalist solicitau inlaturarea "tuturor barierelor" din calea schimburilor economice dintre state, "egalitatea conditiilor de schimb" si constituirea unei "asociatii generale a natiunilor".
Oficial Consiliul a fost infiintat in data de 21 iulie 1921 pe fundamentul unui club newyorkez lipsit de stralucire, care purta acelasi nume si care fusese creat in 1918 de niste bancheri si avocati importanti, ca loc de discutii privind comertul si finantele internationale.
Articolul II din statutul noului Consiliu pentru Relatii Externe prevedea ca oricine ar fi dezvaluit detalii de la intalnirile acestei organizatii, incalcand regulamentul, putea fi exclus din randurile membrilor, ceea ce definea institutia ca fiind o societate secreta.
Astazi organizatia numara peste 3000 de membri, incluzand liderii cu cea mai mare influenta din domeniul financiar, comercial, al comunicatiilor si academic. Fondurile provin de la corporatii importante precum Xerox, General Motors, Texaco, etc.
Consiliul pentru Relatii Externe a jucat un rol-cheie in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar ziaristul Anthony Lucas scria: "Din 1945 pana la mijlocul anilor 60, membrii Consiliului s-au aflat in linia intaia a activismului globalist american".
In declaratia de misiune din 1997, reprezentantii Consiliului pentru Relatii Externe declarau ca ei reprezinta "o organizatie si un grup de studiu ce-si educa membrii si personalul pentru a-si servi natiunea, dand idei pentru o lume mai buna si mai sigura".
Criticii organizatiei pun la indoiala veridicitatea acestui scop, remarcand ca institutia a fost implicata in desfasurarea fiecarui conflict al secolului XX. Multi scriitori vad aceasta organizatie ca pe un grup ce vrea sa dobandeasca dominatia asupra lumii prin intermediul corporatiilor multinationale, al tratatelor internationale si al unui guvern mondial.
Oare sa intelegem ca ceea ce ni se intampla in aceasta lume superglobalizata nu este un curs firesc al evenimentelor, existand un grup elitist care le provoaca?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu