IV. CLUBUL BILDERBERG

Clubul Bilderberg este alcatuit din persoane influente care se intalnesc anual in secret, pentru a discuta problemele aflate la ordinea zilei. Multi dintre cercetatorii care au suspiciuni cu privire la activitatea lor afirma ca acestia conspira pentru a fabrica si a controla evenimentele mondiale. La fel ca in cazul Comisiei Trilaterale si al Consiliului pentru Relatii Externe, membrii Clubului Bilderberg sunt adesea membri in cate unul sau doua din aceste grupuri.

Aceasta organizatie ultrasecreta a luat nastere oficial la inceputul anilor 50 ai secolului XX, ca urmare a unui sir de intalniri neoficiale, desfasurate intre membrii elitei europene in anii 40. De pe urma acestor intalniri a aparut ideea desfasurarii unor intruniri regulate, la care sa ia parte afaceristi, politicieni, bancheri, educatori, proprietari de mijloace de informare in masa si directori ai acestora, lideri militari importanti de pe glob.

De obicei, Clubul Bilderberg se intruneste o data pe an iar activitatile lui poarta pecetea secretului total, in ciuda faptului ca la ele participa ziaristi de seama din mass-media intenationala. Cu toate ca grupul afirma ca nu tine decat discutii de informare privitoare la evolutia afacerilor mondiale, exista dovezi conform carora recomandarile sale se transforma adesea in politici oficiale. De altfel, conceptul privitor la unificarea Europei sub o conducere centralizata se transforma in realitate si datorita eforturilor depuse de membrii Clubului Bilderberg.

Intrebarea fireasca pe care ne-o repetam permanent este ca din ce in ce mai mult se prefigureaza paradigmatic faptul ca nimic din ceea ce ni se intampla nu este intamplator. Oare si actuala criza economica mondiala este fabricata in laboratoarele acestor grupuri superelitiste?

Ce ne va aduce oare viitoul? Sau ne vom lamenta sa afirmam cum a declarat candava Charles de Gaule ca "viitorul dureaza mult".

III. CONSILIUL PENTRU RELATII EXTERNE

Acesta a luat nastere in timpul Primului Razboi Mondial. In 1917, la New York, un grup de 100 de oameni importanti s-au adunat pentru a discuta despre cum va arata lumea postbelica. Autointitulandu-se "Examinatorii", acestia au facut planuri privitoare la incheierea unui acord de pace, care in final s-au transformat in planul de pace a lui Wilson, format din 14 puncte care avea caracter globalist solicitau inlaturarea "tuturor barierelor" din calea schimburilor economice dintre state, "egalitatea conditiilor de schimb" si constituirea unei "asociatii generale a natiunilor".

Oficial Consiliul a fost infiintat in data de 21 iulie 1921 pe fundamentul unui club newyorkez lipsit de stralucire, care purta acelasi nume si care fusese creat in 1918 de niste bancheri si avocati importanti, ca loc de discutii privind comertul si finantele internationale.

Articolul II din statutul noului Consiliu pentru Relatii Externe prevedea ca oricine ar fi dezvaluit detalii de la intalnirile acestei organizatii, incalcand regulamentul, putea fi exclus din randurile membrilor, ceea ce definea institutia ca fiind o societate secreta.

Astazi organizatia numara peste 3000 de membri, incluzand liderii cu cea mai mare influenta din domeniul financiar, comercial, al comunicatiilor si academic. Fondurile provin de la corporatii importante precum Xerox, General Motors, Texaco, etc.

Consiliul pentru Relatii Externe a jucat un rol-cheie in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar ziaristul Anthony Lucas scria: "Din 1945 pana la mijlocul anilor 60, membrii Consiliului s-au aflat in linia intaia a activismului globalist american".

In declaratia de misiune din 1997, reprezentantii Consiliului pentru Relatii Externe declarau ca ei reprezinta "o organizatie si un grup de studiu ce-si educa membrii si personalul pentru a-si servi natiunea, dand idei pentru o lume mai buna si mai sigura".

Criticii organizatiei pun la indoiala veridicitatea acestui scop, remarcand ca institutia a fost implicata in desfasurarea fiecarui conflict al secolului XX. Multi scriitori vad aceasta organizatie ca pe un grup ce vrea sa dobandeasca dominatia asupra lumii prin intermediul corporatiilor multinationale, al tratatelor internationale si al unui guvern mondial.

Oare sa intelegem ca ceea ce ni se intampla in aceasta lume superglobalizata nu este un curs firesc al evenimentelor, existand un grup elitist care le provoaca?

II. COMISIA TRILATERALA

Planul de intemeiere a unei comisii trilaterale a natiunilor a fost prezentata pentru prima oara in timpul unei intruniri a Clubului Bilderberg desfasurata in aprilie 1972 cu scopul de promovare a unei mai stranse cooperari intre Europa Occidentala, Japonia si America de Nord, in probleme de interes comun.
Actul oficial de nastere a Comisiei Trilaterale a avut loc la 1 iulie 1973 avandu-l ca presedinte pe David Rockfeller si un numar total de 300 de membri, alesi cu mare atentie.
Membrii fondatori intrezareau profetic aparitia unei societati "modelate din punct de vedere cultural, psihologic, social si economic de impactul tehnologiei si al electronicii, mai cu seama in domeniul comunicatiilor si al informaticii", declarand ca "...ideea de suveranitate nationala nu mai este una viabila din punct de vedere politic..." In acelasi timp, se facea urmatorul rationament: "Obiectivul modelarii unei comunitati de tari dezvoltate este mai putin ambitios, dar mai usor de atins decat cel de a forma un guvern mondial"
Comisia Trilaterala are sedii la New York, Paris si Tokio, conducerea fiind asigurata se un comitet executiv format din 35 de persoane. Comisia se intruneste o data la noua luni, prin rotatie, intr-una din cele trei regiuni, iar finantarea este asigurata din donatii de la unele fundatii scutite de impozite.
Treptat, pe agenda de lucru a Comisiei globalizarea a ocupat un loc de frunte, promovand constant ideea instaurarii unui guvern mondial drept forma ideala de conducere a destinului omenirii.
De-a lungul timpului, membri ai Comisiei Trilaterale au detinut functii de raspundere in administratie, ministrii, secretari de stat, consilieri prezidentiali, etc, creindu-se suspiciuni referitoare la faptul ca o super-elita incearca sa domine intreaga lume.
In ciuda multor dezmintiri publice, Comisia Trilaterala este cu siguranta o societate secreta, deoarece intrunirile ei nu sunt deschise publicului, ceea ce atesta faptul ca ea reprezinta o prelungire a unei organizatii si mai secrete, Consiliul pentru Relatii Externe, deoarece toti cei opt reprezentanti nord-americani prezenti la sedinta de constituire a Comisiei Trilaterale erau membri ai Comisiei pentru Relatii Externe.

SOCIETATILE SECRETE I.Conspiratia

De multe ori, ca unul dintre milioanele de oameni care urmaresc jurnalele de stiri transmise zilnic la televiziune, m-am intrebat mirata: "Ce se petrece in lumea aceasta?", "Cine suntem, de unde ne tragem si incotro ne indreptam?", "Cine conduce lumea spre acest haos parca dirijat si indelung planificat?", "Cum poate cineva sa deosebeasca adevarul de minciuna sau faptele importante de cele nesemnificative?", "Oare acum sunt in desfasurare conspiratii care ne afecteaza pe toti?".

De altfel, ideea de conspiratie a reprezentat multa vreme un subiect intangibil in tarile democratice, mass-media conitionand marele public sa creada ca nu exista conspiratii impotriva intereselor generale decat in tarile bananiere sau in cele comuniste. Dca in limba latina cuvantul conspiratie inseamna "a respira impreuna, a actiona sau a gandi in armonie", in epoca actuala cuvantul conspiratie a dobandit o conotatie sinistra - "a planui in secret comiterea unor fapte ilegale" sau "aplanui in secret".

Realitatea este, insa, ca pastrarea secretului reprezinta liantul care sew regaseste in intreaga istorie a omenirii. Exista secrete atat ale indivizilor cat si ale grupurilor sociale sau ale institutiilor(biserica, autoritatile statului). Exista secrete de natura politica, de natura financiara, comerciala sau militara. Astfel, suntem convinsi ca cheia unei conspiratii o reprezinta scopul in care se pasteaza secretul.

Potrivit publicistului Stewart Alsop, cunoasterea inseamna putere, iar puterea este bunul cel mai de pret al guvernantilor. Asa ca, oricine cunoaste secretele controleaza raspandirea continutului acestora si, prin urmare, detine puterea, iar multi dintre contemporanii nostri considera ca doar cateva organizatii controleaza cea mai mare parte a informatiilor.

Din aceste considerente, mi-am propus ca pe parcursul a 3-4 episoade sa aduc in atentie cateva organizatii, aparent secrete, care mi-au atras atentia asupra termenului de conspiratie si anume, Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe si Clubul Bilderberg.

Va urma

MASURI LA INDIGO

In sedinta din seara zilei de 17 ianuarie 1933, Guvernul PNT, condus de Alexandru Vaida Voievod, ca raspuns la criza economica si sociala prin care trecea Romania de patru ani, hotaraste reducerea salariilor bugetarilor pe o perioada de trei luni in procent de 10-12%. Exceptie fac de la aceasta masura salariile magistratilor si militarilor.

Aceasta masura de austeritate prevazuta de Planul de la Geneva, un fel de acord cu FMI de astazi, urma sa fie semnat pe 28 ianuarie 1933 si avea sa loveasca, printre altii, pe salariatii de la Atelierele Grivita. Dar nu numai pe acesti salariati ci in general toate categoriile de bugetari a caror situatie era complicata si de o administratie pe cat de ineficienta, pe atat de corupta.

Era de asteptat ca muncitorii de la Grivita sa se revolte, iar in decurs de cateva zile un balamuc de proportii pune stapanire pe Bucurestiul de dincolo de Podul Grant.

Finalul este dramatic: organele de represiune intervin in forta si produc 4 morti, 40 de raniti grav si multi raniti, iar Guvernul, cu un bilant sinistru in plan economic si social, avea sa fie demis.

Astazi, la 77 de ani distanta, Guvernul Romaniei, aflat intr-o grava disolutie la marile provocari economice si sociale cu care se confrunta romanii, ia o masura sinistra, intocmai celei luate de Guvernul Vaida Voievod in anul 1933 - reducerea drastica a salariilor bugetarilor, a pensiilor si alte masuri cinice de reducere a cheltuielilor in sectorul bugetar.

Nemultumirile celor afectati se amplifica pe zi ce trece, fiind anuntat pe 19 mai 2010 un mare miting in capitala a Confederatiilor Sindicale.

Ce va urma, oare?

NOUL DRUM AL MATASII DE MARE VITEZA

Un exemplu de noua ofensiva a economiilor emergente in plan regional si global ni-l ofera China, care are un mare plan feroviar - pentru 550 miliarde de euro, peste 80.000 de kilometri de cai ferate ar urma sa lege Londra de Singapore, via Beijing. Acest proiect impresionant ca grandoare si resurse alocate, va consacra China drept nodul economic esential al Asiei. Strategia geo-feroviara a Beijingului prevede a se intinde pe trei axe:

• Kunming (capitala provinciei Yunan, din sud-estul Chinei) - Singapore;
• Urumqi (capitala provinciei nord-estice Xinjiang) - Germania;
• Heilongjiang - Europa de Est, via Rusia.

Dincolo de implicatiile economice acest proiect sub coordonarea Chinei are puternice implicatii geopolitice. Potrivit declaratiilor oficialilor chinezi, ruta principala a retelei va urma destinatia Beijing-Londra, distanta care ar urma sa fie parcursa in doua zile, dar nu mai devreme de anul 2025. Insa, unul din scopurile esenyiale ale acestei rute este conectarea Chinei la resursele din Asia Centrala, dar si facilitarea conectarii unor state precum Tadjikistanul sau Kirghistanul la propria integrare in economia globala.

Pentu a influenta participarea la proiect a statelor din regiune, China a propus sistemul "tehnologie contra resurse", prin care platile pentru constructia caii ferate pot fi facute in materii prime si nu in bani.

Ofensiva chineza este, de altfel, atent urmarita si de Moscova, dar si de Washington, a caror influenta regionala a cunoscut in ultimii ani ani un declin direct proportional cu cresterea influentei chineze.

Astfel, prin interconectarea pietelor europene cu cele asiatice, China urmareste si sa-si asigure accesul la resursele Asiei Centrale, fiind tot mai aproape de rolul pe care doreste sa si-l asume in plan regional si global.

MILITAR IN IRAK

Am avut ocazia zilele trecute sa discut cu reprezentanti ai fortelor terestre romane despre angajamentele internationale asumate de Romania si in pincipal despre prezenta fortelor terestre romane in teatrele de operatii. Am aflat astfel ca in baza angajamentelor asumate de Romania, fortele terestre, sub egida NATO, UE, ONU si in cadrul Coalitiei Internationale de Lupta impotriva Terorismului desfasoara misiuni de aparare colectiva; in sprijinul pacii; impotriva terorismului; individuale de observare si monitorizare. In contextul generat de statutul de membru al aliantei euroatlantice, fortele terestre au fost angajate in operatii in Irak, Afganistan, Somalia, Angola, Balcanii de Vest.

Totusi, in spatele unor liste de nume de militari se afla povestea, dorintele, temerile si mai ales conditiile de viata ale fiecaruia.

Am participat ieri la o conferinta tinuta de Adelin Petrisor la Facultatea de Jurnalism, despre jurnalismul de razboi, unde am vizionat un reportaj din 2008 realizat de acesta, despre militarii din linia intai, localizati in cartierul Sadr City din Bagdad, Irak, care mi-a intarit convingerea ca stim prea putine despre oamenii care se afla in cele mai pericoalase zone de pe Glob.

Acolo e o alta lume, cu reguli instituite atat de militarii NATO, cat si de autoritatile locale. Pentru fostele militii siite, insa, nu exista reguli.

Pericolul ii determina pe militarii din linia I sa stea la subsolul cladirilor pentru ca asta e cea mai sigura zona. In caldura greu de suportat, mananca conserve fara gust, reci, care trebuie sa le asigure caloriile necesare. Nu au unde sa faca dus si sunt adesea invadati de insecte. Ofensiva militiilor siite poate incepe oricand si de aceea pauzele militarilor NATO sunt numai niste momente de relaxare care pot fi spulberate oricand si pentru care trebuie sa fie pregatiti in orice moment, cu arme, echipament, curaj si concentrare. In Sadr City orice om poate fi un pericol, orice vestmant poate ascunde o arma.

Urmele razboiului raman pe fetele ridate si maturizate inainte de vreme ale militarilor care merg acolo sau pe corpurile lor schilodite. Altora, insa, razboiul le ia dreptul de a-si vedea pentru pima data copilul.

Razboiul modern nu mai e o lupta fatisa pentru pamant. E o lupta intre ideologii, intre religii; e o lupta pentru petrol, pentru suprematie, pentru control.

NE MANDRIM CA SUNTEM ROMANI?

Pe plan international Romania nu reuseste sa scape de eticheta de tara care furnizeaza tigani in Vest, tara in care coruptia se manifesta in toate domeniile, progresul economic e aproape inexistent, iar turismul e la pamant. Pe plan intern creste aversiunea dintre oameni, sufocati de lipsa posibilitatii de a realiza o cariera solida fara compromisuri, de lipsa locurilor de munca, de contrastele puternice intre statuturile sociale.
Exista insa si romani cu care ne mandrim si care se fac remarcati peste hotare si nu ma refer numai la Nadia Comaneci, Mircea Eliade sau Gica Hagi. In cadrul Salonului de Inventica de la Geneva de anul acesta, Romania a obtinut 24 de medalii de aur, 15 de argint, 8 de bronz si 11 premii speciale. Romanca Raluca-Ioana van Staden a castigat Trofeul de Aur al Organizatiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuala si titlul de cea mai buna femeie inventator. Produsul ei este un senzor care detecteaza prezenta cancerului la nivel molecular in doar 6 minute! Aparatul are cea mai mare precizie in depistarea cancerului (98%) si detecteaza in special cancerul de san, ovare, prostata si gastrointestinal.
Ne vaitam de imaginea Romaniei in strainatate, dar nici macar in tara nu reusim sa dam atentie lucrurilor cu adevarat importante. Unei astfel de stiri (precum cea despre premiul de la Geneva pentru o romanca)abia i s-a facut loc printre zecile de accidente, violuri, gafe ale parlamentarilor si aventuri ale vedetelor.
Pana la urma, avem politicienii, stirile si interpretarile pe care le meritam pentru ca atunci cand e vorba de contributia personala la functionarea sistemului social in care traim, plecam capul si punem superficialitatea mai presus de progres.

ADOPTIILE INTERNATIONALE- INTRE ADEVAR SI MINCIUNA

Pentru un subiect contoversat- legi controversate. Adoptia internationala nu e foarte clar reglementata la nivelul UE, asa ca tarile dezvoltate cauta portite pentru a intra pe "pietele" de copii din tarile mai putin dezvoltate.

Cautand solutia la dezechilibrele demografice, Italia a solicitat Comisiei Europene, printr-o petitie, redeschiderea adoptiilor din Romania. Avand in vedere ca tarile sarace au copii pe care nu au cu ce sa-i creasca, iar tarile bogate au un deficit de copii, adoptia internationala pare solutia perfecta. In spatele acestui compromis stau insa dramele multor familii pentru ca e posibil ca "ofanii" sa nu fie de fapt orfani. In plus, deschiderea adoptiilor internationale provoaca inevitabil accentuarea traficului cu minori.

Cererea vestica de copii este extem de mare, dar parintii nu doresc copii cu dizabilitati, bolnavi, sau mai mari de cinci ani. Din pacate, acestia reprezinta cea mai mare pate din copiii cu adevarat orfani. Restul nu sunt atat de multi pe cat se vehiculeaza, si de cele mai multe ori pot fi adoptati cu usurinta in propria tara. Aici intervin interesele economice. De exemplu, viitori parinti din SUA platesc agentiilor de adoptie intre 15 000$ si 35 000$ pentru a adopta un copil. In aceste conditii, cum sa nu infloreasca traficul cu minori?

In cateva decenii, efortul umanitar (de a adopta copii orfani de razboi) s-a transformat intr-o industrie controlata de interese politice si economice. Multi dintre copiii adoptati asa n-au fost niciodata intr-un orfelinat, ci au fost predati unui avocat privat, care aproba adoptia internationala, evident contra unei sume considerabile. In Guatemala se cunosc nenumarate cazuri de mame care au fost drogate sau imobilizate si li s-au furat copiii, despre care au aflat ulterior ca au fost adoptati de cupluri americane.

In SUA exista conceptia ca e mai sigur sa adopti un copil din strainatate decat unul de acasa. Acasa exista posibilitatea ca parintii naturali sa se razgandeasca in ultimul moment. In plus, adoptiile internationale sunt mai putin controlate de lege, distanta pana la aceste tari e mare, iar copiii nevoiasi sunt multi. Dramele apar si la familiile adoptive. Parintii afla uneori ca au adoptat un copil furat, dupa ce s-au atasat de el. Trebuie sa-l dea inapo,i la mii de km distanta si sa nu-l mai vada niciodata. Trebuie s-o ia de la inceput, intristati de amintirea unui copil care pentru cateva lun/ani a fost al lor.

Pana la urma greselile cele mai mari se fac fata de copii, cu ale caror vieti ajung sa se joace autoritatile, parintii, traficantii, parintii adoptivi. O femeie din SUA a povestit la o conferinta despre fetita ei adoptata din Cambodgia: "La un an dupa ce am luat-o acasa, cand putea deja sa vorbeasca destul de bine engleza, mi-a povestit despre mamica si taticul ei si despre fratii si surorile ei." Unii dintre acesti copii ajung sa-si spuna povestea, dar strigatul lor e prea incet pentru o lume atat de grabita si corupta.

OBICEIURI CIUDATE

Traditiile reprezinta, pentru popoarele in care au aparut, o normalitate. Unele dintre acestea, insa, pot insemna pentru alte popoare, barbarii, obiceiuri ilogice, practici care atesta gradul de irationalitate a omului in raport cu timpul si spatiul in care traieste.

Va propun un top al obiceiurilor bizare de peste tot din lume.

TOP 5 OBICEIURI CIUDATE

5. GHEISELE:

Statutul gheiselor a ramas neclar in istorie, undeva intre dame de companie si prostituate. Pregatirea pentru a deveni o gheisa era anevoioasa. Tinerele trebuiau sa exceleze in artele conversatiei, muzicii, dansului, artelor sexuale japoneze; trebuiau sa-si desavarseasca gesturile in asa fel incat o simpla privire sau miscare a capului sa denote erotism si sa seduca. Gheisele erau in general mai educate decat sotiile, asa ca barbatii aveau intotdeauna mai multe subiecte de discutat cu o gheisa decat cu sotia. Actul sexual era privit ca fiind optional, insa exista nenumarate controverse legate de acest subiect. pentru a iesi din casa, unei gheise trebuia sa-i fie acoperita fata cu o substanta uleioasa, peste care se aplica o pasta alba, ca sa dea senzatia de masca. Gheisele ucenice purtau niste saboti din lemn (cat de incomod:)) ), care dadeau o anumita gratie mersului. In 1930 existau 80 000 gheise. Astazi mai exista in Japonia maxim 10 000.

4. LEGAREA PICIOARELOR:

Asa cum in zilele noastre femeile se lasa injectate cu diferite substante nocive sau ajung anorexice in numele unui ideal de frumusete, femeilor din China le erau mutilate picioarele, in urma cu sute de ani, pentru a fi considerate irezistibile. Se pare ca fiecare cultura promoveaza diferite tipuri de mutilare de dragul frumusetii, care sunt acceptate la momentul respectiv, dar blamate peste ani. Pana in secolul XX se practica in China legarea talpilor picioarelor fetitelor, inca de la patru ani. Din cauza legaturilor, oasele erau treptat fracturate pana se deformau. Picioarele erau inmuiate in diferite substante, iar unghiile smulse. Scopul era obtinerea unor talpi de maxim 10-15 cm. Chinezii considerau aceste femei foarte atractive din punct de vedere sexual. Obiceiul a fost interzis, iar in prezent mai traiesc aproximativ 120 de batrane cu picioarele fracturate. Se deplaseaza in scaune cu rotile.

3. INELELE PENTRU GAT:

Un obicei barbar, care mutileaza femeile exista si astazi in tribul Padung si consta in aplicarea unor inele in jurul gatului femeilor, incepand de la 5 ani. Inelele apasa pe umeri si fac gatul sa para mai lung, acesta fiind un ideal de frumusete caracteristic acestei culturi. Inelele pot ajunge sa cantareasca pana la 9 kg, iar purtatoarea nu poate nici macar sa bea apa din cana. Problema cea mai mare apare atunci cand fata jigneste tribul sau isi inseala barbatul. I se scot inelele si, din cauza ca oasele nu s-au mai dezvoltat normal si sunt slabite, femeia trebuie ajutat sa-si sustina capul, pentru ca altfel se sufoca. Daca sotul o iarta ii sustine capul, insa si asa ea isi va petrece viata intinsa in pat. Cata marinimie masculina!

2. SATI-ARDEREA VADUVELOR:

Este un rit funerar al hindusilor, interzis in prezent de legislatia indiana. Dupa moartea sotului, vaduva trebuia sa se arunce si ea pe rugul mortuar pentru a-l insoti in lumea de dincolo. Au existat multe vaduve care au facut asta din convingere, chiar daca erau tinere. In cazul in care decedatul era o persoana bogata, care avea mai multe sotii, ele o fortau pe cea mai tanara sa accepte Sati.

1. AUTOMUMIFICAREA:

Reprezinta o practica de iluminare prin suicid, a unor preoti, intalnita doar in Japonia. Preotul care alegea sa fie un sfant in viata trebuia sa-si petreaca ultimii ani urmand un ritual strict. Dieta sa se compunea doar din nuci si seminte; efectua exercitii fizice epuizante pentru a arde toate rezervele de grasime din corp. In continuare, timp de trei ani, se hranea doar cu un amestec de scoarta de copac si cu radacinile unei plante. Singurul lichid pe care il putea bea era un ceai dintr-o esenta din care se fabricau lacuri si vopsele. Efectele ceaiului erau voma, pierderea fluidelor corpului, otravirea tesuturilor, pentru ca viermii sa nu le consume dupa moarte. La sfarsit, calugarul se incuia intr-un cavou de piatra si suna un clopot in fiecare zi pentru ca preotii de afara sa stie ca traieste. Cand sunetul clopotului inceta, mormantul era sigilat.

Poate ca peste sute de ani obiceiurile noastre vor fi considerate bizare. Pana atunci, insa, avem liber la botox, piercinguri si tatuaje.

CINE SE AFLA IN SPATELE CRIZEI?

Motto: "Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi, cu scopul de a retrage bani din circulatie."- citat dintr-un protocol secret francmasonic

Criza acuta cu care se confrunta Grecia activeaza in mintea romanilor scenarii din ce in ce mai nefaste asupra viitorului economic al tarii noastre, deja indatorata la FMI si Comisia Europeana. Eu ma intreb, daca Romania ar ajunge in situatia Greciei, ce ne-ar sfatui Germania sa vindem? Insula Serpilor?(Germania a sfatuit Grecia sa vanda cateva insule ca sa poata iesi din criza).

Una dintre cauzele declansarii crizei economice internationale o reprezinta intalnirea ultrasecreta a grupului Bilderberg(2006), cand s-a decis cresterea dobanzilor la credite pe plan mondial. Ca urmare a cresterii dobanzilor si pe fondul unei piete imobiliare aparent sigure, in America, multi clienti n-au mai reusit sa-si plateasca ratele la casele cumparate cu ipoteca.

Grupul Bilderberg este cel mai ocult club din lume, despre care multi analisti politici considera ca domina lumea si controleaza deciziile internationale. Prin utilizarea dezinformarii, a propagandei si a secretizarii maxime, grupul reuseste sa-si ascunda planurile.
Bernard Baruch, finantist german a avut o functie importanta in cadrul organizatiei si in acelasi timp a fost consilierul secret al presedintilor americani Woodrow Wilson si Franklin D. Roosvelt. Datorita sfaturilor sale, SUA s-au angrenat in cele doua Razboaie Mondiale.

Cele trei teluri formulate de fondatorul gruparii, Printul Bernhard de Olanda, sunt: crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului III, globalizarea economica mondiala, crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde in lume.

Putem constata ca suntem doar pioni pe o imensa tabla de sah, si nici macar nu stim exact cine joaca acest joc.

DOAMNA DE FIER

Majoritatea barbatilor se intreaba zilele astea de ce nu exista oficial si o zi a barbatului. Poate din cauza ca , dupa cum a spus Alphonse de Lamartine, "La originea tuturor marilor realizari se afla o femeie".

Margaret Tacher, Doamna de Fier, cum a fost supranumita, a facut dovada ca apartenenta la "sexul slab" nu este un obstacol real in cariera politica. Este o emblema a femeii puternice, care se afla la originea multor realizari.

A urcat toate treptele carierei si s-a remarcat ca o voce a Partidului Conservator din Marea Britanie; a devenit un purtator de cuvant abil si o sustinatoare a reformelor, a legalizarii avorturilor, a dezincriminarii homosexualitatii. A avut si initiative controversate, printre care eliminarea programului prin care copiii primeau la scoala lapte gratuit, laburistii numind-o "hoata laptelui". Margaret Thacher va scrie mai tarziu in memoriile sale in legatura cu aceasta decizie: "Am invatat o lectie valoroasa. Mi-am atras un maxim de oprobriu public, pentru un minim de beneficiu politic."

In urma discursurilor dure la adresa sistemului comunist, presa sovietica a numit-o "Doamna de Fier" (Iron Lady). Masurile sale draconice nu aduceau un rezultat pe termen scurt, insa pe termen lung beneficiile erau majore. Guvernul condus de ea a preluat o economie slabita si putin supusa adevaratelor reguli ale concurentei. Prin ideile sale, care au primit numele de thatcherism, a stopat interventia guvernamentala in economie, a pus accentul pe initiativele private, a incercat sa reduca subventiile statului ca sa reziste doar firmele competitive.

La una dintre conferintele partidului conservator, Doamna de Fier a fost victima unui atac cu bomba, plasata de Armata Republicana Irlandeza. Au fost ucise cinci persoane, dar ea si-a revenit repede din soc si a sfidat teroristii, continuand conferinta partidului in mod normal.

Margaret Thatcher este simbolul femeii intransigente, care a reformat Marea Britanie si a pledat pentru stabilitate. Autoritatea si inflexibilitatea i-au fost atuuri, iar roadele date pe termen lung de reformele sale i-au pus in umbra pe contestatarii de odinioara.

Francois Mitterand a numit-o "singurul barbat al guvernului englez".

FEMINISM ISLAMIC

In Romania, in luna martie se creeaza o oarecare isterie legata de Martisor si Ziua Femeii. La mii de km, in schimb, in Orientul Mijlociu, femeile iraniene se lupta pentru drepturile fundamentale prin asociatiile de femei.

Feminismul islamic din Iran este mai activ decat cel din tarile arabe. Femeile iraniene cer respectarea drepturilor omului si a constitutiei iraniene (care confera egalitate indiferent de sex). In practica, legea nu mai este aplicata, iar feministele sunt adesea sanctionate de autoritati prin lovituri de baston, amenzi sau chiar inchisoare.

Desi Iranul este membru ONU, institutiile statului intra in contradictie cu Charta Drepturilor omului. In cabinetul actualului Presedinte nu este nicio femeie, iar candidaturile femeilor la Presedintie sunt respinse. De asemenea, ele nu pot deveni judecatori. In acest context, femeile au apelat si la gesturi extreme. De exemplu, si-au dat valurile jos de pe cap in fata institutiilor publice. Prin lege, in Iran se considera ca femeile nu au capacitatea de a judeca impartial, precum barbatii.

Sportul, si in special fotbalul este foarte apreciat si sutinut de autoritatile din Iran. Chiar si femeile sunt microbiste, insa ele nu au voie sa mearga pe stadioane pentru ca ar fi expuse la indecenta picioarelor dezvelite ale fotbalistilor.

Pana in 2003, in Iran exista o lege, conform careia in caz de divort, copiii de sex masculin puteau ramane cu mama doar pana la doi ani, iar fetele pana la sapte ani, dupa care treceau automat in custodia tatalui.

Se mai poate bucura de Ziua Femeii, dupa ce a divortat, o mama de baiat mai mare de doi ani sau de fata mai mare de sapte ani?

Deci, doamnelor din Romania, fiti fericite luna aceasta si lasati la o parte orice probleme nesemnificative care v-ar putea intrista zilele care va sunt dedicate!